Bătrânețe - haină grea...

Încărunţită, dar cu sufletul mereu tânăr...

Mică de statură, căruntă, cu chip de înger, veselă și dornică de viață; mereu iubitoare, cuminte și înțeleaptă.

Trecută prin ani de pace şi război, foamete şi secetă, prin bucurii şi tristeţi, prin zâmbet şi lacrimi, bătută de ploaie şi ninsoare, muncită din zori şi până-n noapte, rămâne a fi şi astăzi o femeie puternică…

Încărunţită, dar cu sufletul mereu tânăr, cu credinţă în Dumnezeu şi cu speranţă la ziua de mine, de multe ori îngândurată strânge cu mare grijă cioburile amintirilor frumoase şi se străduie cu o atenţie deosebită să le aşeze în cartea prăfuită de vreme a familie Podaru din satul Şendreni, Nisporeni.

Este vorba despre o femeie deosebită, o bătrână cu suflet mare, o bunică care îşi aşteaptă nepoţeii cu gânduri frumoase şi cu sfaturi bune.

Născută la 22 iulie 1939, pe vremea celui de-al doilea Război Mondial, Maria Podaru din satul Şendreni a rămas numai cu mama, fiindcă tatăl ei (Spiridon) a plecat pe front şi nu s-a mai întors.Vremuri grele a avut de îndurat… De parcă războiul nu ar fi  fost de ajuns?  Ea a trecut prin ani grei de foamete şi secetă, dar fiind o persoană optimistă a trecut peste acestea şi astăzi îşi aminteşte cu lacrimi în ochi de acele momente de groază şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că a ocrotit-o şi i-a dat putere să treacă peste toate.

Albul din plete şi pielea trecută prin vremi o face să meargă mai departe cu mândrie, fiindcă trecutul ei a fost greu, dar şi frumos uneori. Îi place împletitul, brodatul, croşetatul, ţesutul, dar şi muzica - toată viaţa şi-a alinat-o prin această artă.

Îşi aminteşte cu duioşie în suflet cum a învăţat a croşeta la gura sobei, cum a brodat prima lucrare şi cum arată primul prosop ţesut de ea.  A realizat multe în viaţa ei, şi după cum spunea ea – muzica “este de vină“, că atunci când începea lucrul cu aţa şi cârligul începea şi cântul. Dar pe lângă acestea a profesat şi în domeniul croitoriei. Era unul dintre cei mai buni croitori. Şi acum încearcă să mai coase câte o haină, dar bătrâneţea nu-i permite.

Căruntă, cu chip de înger, veselă şi dornică de viaţă, mereu iubitoare, cuminte şi înţeleaptă – aşa arată bunica mea. O bătrână care, de multe ori, îşi ascunde mîinile bătătorite de atâta muncă şi doreşte să ne arate o altă faţă a vieţii – o viaţă lipsită de griji, de probleme şi chinuri, o viaţă plină de bucurie şi dragoste... De la ea culegem înţelepciune, credinţă şi putere!

Ea rămâne un tezaur al familiei, rămâne o punte de trecere între trecut şi viitor, rămâne a fi o călăuză şi un sfetnic bun pentru copii şi nepoţi!!!

 Bunicuță te iubim și să-ți de-a bunul Dumnezeu încă mulți ani înainte!!!